Parfumul pare un lucru banal, pe care-l folosim zilnic, într-o rutină aproape automată. Însă povestea unui astfel de produs aromat este mult mai complexă decât v-aţi putea gândi vreodată. Pentru a afla secretele parfumurilor am apelat la specialista Iulia Preda, care a finalizat studii în domeniul sănătăţii şi frumuseţii, unele dintre ele chiar la şcoala de parfumerie „La Grasse” din Franţa, o Mecca a parfumurilor, şi realizatoare a emisiunilor „Weekend GTV” şi „Noi să fim sănătoşi” de la Giga TV.

„Trebuie să rămână pe piele până la trei ore”
– Din ce se extrag esenţele de parfum?
– Un parfum poate conţine extracte naturale, în jur de 500 de esenţe, sau extracte sintetice, în jur de 3.000 de esenţe, toate dizolvate într-o bază alcoolică. Deci, în final, este un extract alcoolic. El mai conţine antioxidanţi şi fixatori ai substanţei, astfel că un parfum trebuie să rămână pe piele timp de până la trei ore.

– Care poate fi procentul de extracte naturale regăsit într-un parfum şi cum se diferenţiază apele de parfum, de toaletă şi de colonie?
– Parfumurile, în funcţie de provenienţă, pot fi de mai multe feluri: naturale, sintetice şi semisintetice – natural cu sintetic. Există o legislaţie foarte bine pusă la punct faţă de această categorie de cosmetice. Parfumurile, în funcţie de concentraţie, se împart în esenţe sau extracte cu o concentraţie cuprinsă între 15% şi 30% parfum. Se aplică doar pe încheieturi, tâmple şi gât, în cantităţi foarte mici. Urmează apa de parfum, care are între 8% şi 15% parfum, apa de toaletă, ce conţine, între 4% şi 8% parfum, şi apa de colonie cu procentajul de parfum cuprins între 3% şi 5%, şi aceasta din urmă poate fi aplicată pe întreaga suprafaţă a corpului.

– Ce zone ale corpului trebuie evitate când folosim un produs cu o concentraţie ridicată de parfum?
– Ochii, buzele şi părul. Având în vedere că parfumul conţine alcool de 95 de grade, nu este recomandat să-l aplicăm pe aceste zone.

„După ce se evaporă alcoolul, cam între zece şi 20 de minute, putem simţi nota centrală”
– Care este procesul de fabricare al unui parfum şi câte elemente pot intra în alcătuirea lui?
– Procesul de fabricaţie este unul foarte complex. Elementele componente pot fi de la două până la 15, în funcţie de cât de complex vrem să fie mirosul. De la parfumurile care conţin numai extracte naturale şi care au un cost foarte mare şi până la parfumurile total sintetice, toate parcurg un proces de fabricaţie complex, sub atenta supraveghere a unui „nose” (n.r. – nas, persoană specializată în parfumerie), care este de fapt cel care a conceput şi a gândit procesul de fabricare a parfumului respectiv. În acest domeniu, în partea tehnică, lucrează numai persoane specializate şi bazate pe cunoştinţe de chimie şi fizică. Parfumul este creat într-un laborator de acest Nose, care pune în ordine armonioasă acordurile, aşa încât, atunci când mirosim un parfum reuşit, ne putem schimba radical starea de spirit. După ce parfumul a fost creat, se aşteaptă stabilizarea lui, pentru a vedea dacă în timp nu îşi schimbă notele. Astfel se lasă parfumul la „maturat”. Odată hotărâtă nota, se stabilesc şi fixatorii care ajung să menţină parfumul cât mai mult pe piele, în cazul unei ape de parfum trebuie să avem o persistenţă de trei ore. În acelaşi timp cu gândirea mirosului şi cu stabilirea notelor, parfumului respectiv i se găseşte şi o haină, respectiv sticla în care va sta, deoarece ambalajul reprezintă o parte foarte importantă din mesajul pe care vrea creatorul parfumului să-l transmită.
Urmează stabilirea formulei de compoziţie. Se culeg plantele şi se formulează substanţele chimice care intră în compoziţia parfumului. Plantele sau elementele naturale din parfumuri sunt supuse unui proces tehnologic complex de extracţie.

– Ce putem face ca parfumul să persiste mai mult pe piele?
– Este important de ştiut că parfumul care se potriveşte cel mai bine cu pielea noastră este şi parfumul cel mai persistent. Trebuie să ştim că un parfum are o piramidă olfactivă alcătuită din trei note: notele de vârf, notele de mijloc sau inima parfumului şi notele de bază. Nota de bază este cea care rămâne şi cea care interacţionează cu pielea şi Ph-ul ei. Numai după ce ajungem să mirosim nota de bază, stabilă, putem să ne dăm seama care este mirosul real al parfumului, nicidecum în momentul în care ne aplicăm puful de testare. Acea primă notă este cea de vârf, pe care o percepem de cele mai multe ori ca o notă alcoolică. După ce se evaporă alcoolul, cam între zece şi 20 de minute, abia atunci putem simţi nota centrală a parfumului şi, cu aproximaţie, din ce categorie face parte. Însă nota finală este dată de notele de bază.

„Testarea se face doar pe încheietura mâinii”
– Cum interacţionează parfumurile cu Ph-ul pielii noastre?
– Parfumul are un Ph în funcţie de ingrediente şi de fixatori. Ph-ul este compatibil cu cel al pielii umane, însă fiecare dintre noi avem variaţii de Ph în funcţie de rasă, în funcţie de culoarea pielii, mai închisă sau mai deschisă, în funcţie de alimentaţie, în funcţie de zona geografică, în funcţie de metabolism şi, nu în ultimul rând, în funcţie de starea noastră de spirit. Aceste Ph-uri, când se întâlnesc, nu se schimbă, ci interacţionează între ele către o stare de echilibru, care diferă de la om la om. Astfel că unele persoane pot schimba mirosul unui parfum sau pot face ca unele parfumuri să dureze mai puţin. De aceea, când ne alegem un parfum, nu îl testăm niciodată pe haine, ci pe încheietura mâinii. Îl lăsăm să se usuce câteva minute după aplicare, şi abia după cele 20 de minute se fixează mirosul care o să rămână definitiv pe pielea noastră. Numai aşa ne putem alege parfumul potrivit. Nu putem testa, fără exerciţiu, mai mult de cinci, şase parfumuri în acelaşi timp. Simţul olfactiv ne va juca feste şi nu vom şti să alegem corect.

– Ce parfum se recomandă diferitelor tipuri de piele, anotimpurilor, dar şi diferitelor momente ale zilei?
– Pielea mai deschisă la culoare şi mai sensibilă preferă notele florale, citrate, iar pielea mai închisă la culoare, pe cele mai lemnoase şi ambrate. Dar nu este o regulă, ci o tendinţă.
Pentru dimineaţă şi diverse momente ale zilei se folosesc apa de colonie şi apa de toaletă, iar pentru seară se folosesc esenţele şi apa de parfum. Pentru anotimpuri ca primăvara şi vara sunt recomandate esenţele uşoare citrate şi florale, iar pentru toamnă şi iarnă se utilizează esenţele ambrate şi cele lemnoase. Dar repet, nu este o regulă generală şi bătută în cuie. Totul se poate modela după personalitate şi stil. Important este ca atunci când folosim un parfum să ştim să-l purtăm noi pe el, nu el pe noi, şi ca să o citez pe celebra Coco Chanel: „O femeie care nu se parfumează nu are viitor…”, a fost prevăzut ca parfumul să ne ofere acea notă de eleganţă necesară.

„A fost creat pentru a ne schimba starea de spirit şi a ne face să ne simţim bine”
– Exceptând brand-ul, ce poate face un parfum mai scump decât altul?
– Un parfum este cu atât mai scump cu cât este mai concentrat – contează dacă are 8% sau 15% parfum -, cu cât are mai multe componente naturale, cu cât aceste componente sunt mai rare sau mai greu de găsit cum ar fi: mirul, ambra, moscul şi civetul sau cu cât ambalajul este mai scump şi are mai multă reclamă. Cele două caracteristici din urmă nu ar fi de dorit să fie principalele caracteristici de cost ale unui parfum.

– Care sunt cele mai nocive elemente conţinute de parfumuri?
– Parfumurile sintetice pot conţine foarte multe substanţe alergene, de aceea legislaţia în acest domeniu este într-o continuă schimbare şi eliminare de substanţe care au creat sau pot să creeze probleme. Acesta este şi motivul pentru care unele parfumuri, poate chiar de succes, dispar şi revin sau nu cu o nouă formulare mai puţin iritantă şi, de multe ori, ni se pare că nu mai este la fel de bun ca originalul. Acest lucru se întâmplă din cauza faptului că listele de ingrediente se schimbă foarte des, şi noile liste nu mai cuprind anumite substanţe. Toate aceste teste şi schimbări se petrec tocmai pentru a preîntâmpina fenomenele dermatologice şi alergice.

– Ce nu ştim despre parfumuri?
– Despre parfum nu ştim multe, dar mai ales faptul că a fost creat pentru a ne schimba, în primul rând, starea de spirit şi a ne face să ne simţim bine. Parfumul este acel secret care ne dezvăluie personalitatea.

„După pulverizare aşteptaţi să se usuce locul, şi abia după aceea mirosiţi“

– Multe persoane comit frecvent o greşeală când se parfumează, fără să ştie acest lucru, şi anume pun parfum pe încheietura unei mâini, apoi o freacă de cealaltă. Explică-ne, te rog, ce se întâmplă şi de ce trebuie evitat acest obicei.
– Acest obicei este greşit. Am spus mai înainte că parfumul are o cantitate mare de alcool în care sunt „moleculele de parfum”. Noi le simţim mirosul numai după ce alcoolul s-a evaporat, adică după minimum zece minute. Dacă frecaţi încheieturile mâinilor, riscaţi să distrugeţi aceste molecule şi nu vă mai daţi seama de notele reale ale parfumului şi de cât timp persistă. După pulverizarea parfumului trebuie să aşteptaţi să se usuce locul şi abia după aceea puteţi să mirosiţi.

Baze florale

Esenţele florale sunt:
– Ylang-ylang şi uleiul de cananga: sunt obţinute din inflorescenţele copacului de Cananga, şi cum el creşte în mai multe varietăţi, şi extractele sunt diferite ca miros. Ylang-ylang este o notă importantă atât în parfumurile clasice, cât şi în cele moderne.
– Uleiul de garoafă sau Carnation cu o notă de cuişoare.
– Uleiul de zambile sau Hyacinth: este un extract de zambile, care devine mai puternic cu cât culoarea florii este mai închisă ca nuanţă.
– Uleiul de iasomie: este cel mai frecvent întâlnit în lumea parfumurilor.
– Uleiul de lavandă: obţinut prin distilarea părţilor înflorite ale lavandei.
– Lăcrămioarele: uleiul de lăcrămioară prezintă un parfum extraordinar, dar care nu ajunge, în formă de extract, la nivelul parfumului emis de floare înainte de prelucrare. Cel mai bine se poate imita acest miros cu esenţe artificiale.
– Trandafirul şi uleiul de trandafiri: are cea mai mare utilizare în parfumerie şi în cosmetică.
– Tuberosele: originare din America, cresc acum foarte mult pentru industria parfumului în Franţa, Maroc, Egipt şi Taiwan. Uleiul este foarte utilizat în parfumurile orientale.
– Violetele: extractul de violete se face din frunzele de Viola odorata. Acest extract imprimă parfumului o notă puternică şi dominantă.
În categoria esenţelor florale mai intră: vanilia, menta, angelica, ghimbirul, irisul, scorţişoara, mesteacănul şi altele.

Esenţe lemnoase

Din categoria lemnoaselor fac parte următoarele:
– Lemnul de cedru: este foarte scump şi foarte vechi (acum 3.000 de ani, Regele Solomon construia cu acest lemn templele din Ierusalim).
– Citratele: uleiul de lămâie şi cel de portocală.
– Uleiul de bergamotă.
– Uleiul de pin.
– Oak Moss: este un lichen ce se găseşte pe stejar. Este folosit pentru a da notele Fougere şi Cyprate.
– Patchouli: o membră a familiei lavandei, această plantă are unul dintre cele mai puternice mirosuri din lumea plantelor.
– Uleiul de Santal: e produsul distilat din coaja santalului alb.
– Mirul şi tămâia: sunt forme solidificate ale scoarţei arborelui de smirnă.

De provenienţă animală

Esenţele cu origini animale sunt:
– Ambra: este cea care oferă esenţele ambrate, fiind legendară în mai toate bazele de parfumuri. A fost descoperită de pescari, cu mii de ani în urmă, plutind pe suprafaţa mării. Ambra este un produs de excreţie a balenelor, provine din stomac şi intestin şi este un produs care îmbracă elementele ce sunt eliminate şi nu pot fi digerate. Fiind foarte scumpă, aproape 30.000 de lire pe un kilogram, în zilele noastre se obţine mai mult sintetic.
– Moscul: o secreţie a gonadelor masculine ale caprelor din zona de est a Asiei. Este cunoscut ca fiind cel mai puternic miros. Se spune că 500 de metri cubi de aer pot fi odorizaţi cu doar un puf din acest extract. Şi în acest caz, formele sintetice sunt de preferat, fiind mult mai ieftine.
– Civetul: se extrage din glandele anale ale zibetei, o specie de felină din Africa şi Asia.

• Franţa se bucură de cele mai întinse culturi de iasomie şi lavandă, dar şi de plantaţii de roze

„O femeie care nu se parfumează nu are viitor…“ (Coco Chanel)